De la Saturnalii la egalitarism, de la boaba de fasole la collectibles, de la frangipane la umpluturi exotice: un produs franțuzesc cucerește lumea

Dacă ești la Paris zilele astea, atunci cu siguranță te vei împiedica la fiecare pas de Galette des Rois. De la cele mai mici brutării până la marile lanțuri de supermarketuri, toți se întrec care mai de care să scoată pe piață versiuni clasice, ori moderne, uneori chiar exotice, ale acestei tarte a regelui. Mai mult însă, Galette a depășit de mult granițele Franței, fie odată cu imigranții francezi, ca în Canada, în provincia Quebec, fie purtată de adorația pentru patiseria franceză, ca de exemplu în Japonia. Ori la București.

De unde vine însă Galette des Rois, de fapt? Originea acestui preparat se găsește, ca în multe alte cazuri, în timpurile Imperiului Roman, mai precis în Saturnalii, o sărbătoare de iarnă care îl celebra, așa cum poate ghiciți din nume, pe Saturn, zeul agriculturii. În timpul acesteia, normele sociale erau complet răsturnate, orice persoană, fie om de rând ori chiar sclav, putând fi “rege” pentru o zi, dacă găsea boaba de fasole din prăjitură (precursoarea acum faimoasei fève franceze). Mai târziu, odată cu apariția creștinismului, obiceiul a fost inclus în sărbătoarea Epifaniei, care celebrează vizita celor trei Magi la pruncul Isus, marcând astfel finalul perioadei Crăciunului. Prăjitura în sine este un simbol al călătoriei magilor, iar boaba de fasole ascunsă în ea reprezintă darurile pe care aceștia le-au adus cu ei. Coroana de hârtie pe care în zilele noastre o primim la cumpărarea unei Galette are însă origini medievale, când la curțile regale căutarea boabei de fasole fève devine una dintre distracțiile favorite ale aristocrației. Cel sau cea care o găsea devenea rege sau regină pentru o zi, având dreptul să poarte coroana de hârtie.

Desigur, Galette nu a fost scutită de manipulări politice. Astfel, în timpul Revoluției Franceze (1789–1799), legăturile (cel puțin semantice) ale acestei prăjituri cu monarhia devin obiect al controversei politice și, prin urmare, se decide redenumirea sa ca “Galette de l’Égalité”. Așa cum știm, acest nume nu a supraviețuit.

În zilele noastre, Galette des Rois se poate cumpăra în Franța nu numai pe data de 6 ianuarie, când se sărbătorește Epifania, ci de-a lungul întregii luni. Fève a devenit un collectible, adesea din porțelan, având diverse teme, care variază desigur de la an la an. Unele brutării colaborează cu diverși artiști ceramiști, creând adevărate opere de artă în miniatură.

Dar tot vorbim despre această Galette des Rois fără să spunem ce este ea de fapt! În nordul Franței ea este tipic făcută din două straturi de aluat foietat între care se pune un strat generos de cremă de migdale (cunoscută sub numele de frangipane). În sudul Franței vom întâlni însă o variantă făcută din aluat brioche, decorată cu fructe confiate, mai apropiată de Roscón de Reyes al spaniolilor, ori de King´s Cake din Louisiana.

Mi s-a părut interesantă povestea legată de Galette pe care unui dintre trainerii mei parizieni mi-a spus-o. În familia lui, prăjitura se taie în exact atâtea felii câte persoane sunt prezente la masă, dar o felie suplimentară este întotdeauna luată în considerație, aceasta fiind destinată, conform tradiției, unei persoane nevoiașe, ori musafirului neașteptat care îți poate apărea oricând la ușă. Trainerul meu mi-a mai spus că mai au încă o tradiție, și anume ca cea mai tânără persoană dintre cei aflați în încăpere să distribuie feliile de Galette celor prezenți, pentru a le oferi tuturor o șansă egală la descoperirea mult râvnitei fève. La început erau fiicele lui, care se ascundeau sub masă, acum este rândul nepoților. Fun fact: mi-a spus râzând că nimeni, niciodată, nu și-a rupt dinții în fève, pentru că toată lumea mușcă cu foarte mare atenție din felia care i-a fost dată! Un lucru pe care l-am învățat și noi destul de rapid, mai ales că aceste fève sunt acum obiecte de colecție mult râvnite!

(va urma)

The Bread Sommelière | Taste is knowledge

Sunt Lara Schütz, maestru brutar, expert în analiza senzorială a pâinii și somelier de pâine și spun oricui vrea să mă asculte că pâinea nu e doar un simplu aliment, ci e și cultură, antropologie, tehnologie, progres și pasiune.