Austria: Allerheiligenstriezel, sau împletitura ca limbaj al tradiției

Într-o lume complet obsedată de 𝒐𝒑𝒆𝒏 𝒄𝒓𝒖𝒎𝒃, austriecii preferă încă miezul compact, fin și untos, al unui produs cu aură de legendă: 𝑨𝒍𝒍𝒆𝒓𝒉𝒆𝒊𝒍𝒊𝒈𝒆𝒏𝒔𝒕𝒓𝒊𝒆𝒛𝒆𝒍.

În mod tradițional, pe 1 și 2 noiembrie (de Ziua Tuturor Sfinților, respectiv Ziua Tuturor Sufletelor), brutăriile din Austria lucrează la foc continuu: se frământă, se dospește, se împletește. În patru fire, ori în șase, ceea ce numim în partea de est a Austriei Striezel, iar în partea de vest Zopf (același cuvânt folosit și pentru coada de păr împletită ), este făcut din aluat dulce de brioche, o variantă înrudită și cu cozonacul românesc. Uneori îl vom găsi presărat cu zahăr și migdale, alteori, mai ales în noiembrie, simplu.

Împletituri cu istorie, gust și tradiție: Allerheiligenstriezel

Ca produs de panificație cu semnificație ritualică, Allerheiligenstriezel este unul dintre cele mai vechi din spațiul austriac, însă descrieri documentare avem abia din Viena din anul 1756. Astfel, lingvistul și naturalistul austriac Johann Siegmund Valentin Popowitsch (1705–1774), ne lasă o descriere a unui Allerheiligenstriezel:

„𝐼̂𝑛 𝐴𝑢𝑠𝑡𝑟𝑖𝑎, 𝐴𝑙𝑙𝑒𝑟ℎ𝑒𝑖𝑙𝑖𝑔𝑒𝑛𝑠𝑡𝑟𝑖𝑒𝑧𝑒𝑙 𝑠𝑒 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑠𝑐 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑎̂𝑖𝑛𝑖 𝑖̂𝑛𝑔𝑢𝑠𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑝𝑒𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑙𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑐𝑜𝑐 𝑖̂𝑛 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑠𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑇𝑢𝑡𝑢𝑟𝑜𝑟 𝑆𝑓𝑖𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟.”

Aceste împletituri se mai oferă încă, tradițional, în această perioadă, de către nași finilor, ca semn al grijii și, desigur, al legăturii strânse dintre generații.

Un alt obicei zice că băieții dăruiesc un Striezel fetelor pe care le plac, ca semn al devotamentului și dorinței unei legături care să ducă la casătorie.

În unele regiuni ale Austriei, mai precis în Niederösterreich (Austria Inferioară), obiceiul devine un pretext pentru o întâlnire a comunității. Oamenii se adună pentru a juca Striezelposchn, adică un joc cu zaruri în care miza sunt fie felii de Striezel, ori chiar un Striezel întreg, în funcție de varianta locală. Ca în multe alte ocazii, produsul de panificație devine astfel mai mult decât hrană. El este un pretext pentru întâlnire, pentru ritualuri de prietenie și comunitate și, la urma urmei, pentru solidaritate, atât de importantă mai ales în vremuri ca acestea.