Salut! Sunt Lara Schütz, consultant internațional pentru brutării, maestru brutar și somelier de pâine și bere. Bine te-am regăsit la o nouă postare pe blogul meu. Scriu aici din interiorul profesiei, pentru cei care vor să înțeleagă ce relații complexe leagă societatea de pâinea cea de toate zilele.

În anul 2026 nu mai discutăm dacă Valentine’s Day este o sărbătoare relevantă sau nu, și nici dacă este doar un import comercial, ori o sărbătoare cu marketing agresiv. Cine nu s-a obișnuit cu gândul că sărbătoarea asta a sosit ca să rămână poate să închidă direct tab-ul cu postarea aceasta. Pentru restul însă, mai ales pentru brutari și proprietarii de brutării, am câteva gânduri pe care ar fi bine să le citiți.

În anul 2026 ne confruntăm cu o situație globală neliniștitoare. Nu am să intru în detalii aici, știti cu toții foarte bine la ce mă refer. În tot acest tumult însă, un fenomen tinde să ia amploare. Oamenii caută ancorare în comunitate, fie în spațiul social mai larg, fie în intimitatea familiei. Februarie românesc vine cu două sărbători care au darul de a potoli această sete de împreună. Pe de o parte, veneticul Valentin, pe de cealaltă parte, neaoșul Dragobete. Două fațete ale aceleiași monede, pe care Cupidon și-a gravat portretul. Ambele sărbători marchează un moment în care oamenii caută un pretext pentru a-și sărbători relațiile, pentru a transforma cotidianul gri într-o ocazie cu adevărat specială. În vremurile pe care le trăim, nevoia de a ne reaminti de iubire, de prietenie și de sentimentul lui împreună este departe de a fi un moft, ci este mai degrabă o formă de echilibru social – precum și o încercare aproape disperată de a ne menține sănătatea mentală.

Brutăriile joacă aici un rol crucial, căci pâinea este, prin definiție, un obiect al comunității. Nu o consumi simbolic singur, ci o rupi, o oferi, o pui în mijlocul mesei. „Dragostea trece prin stomac” nu este o formulă trivială, ci constituie o observație antropologică fină: relațiile se construiesc în jurul mesei; iar masa începe cu pâinea.

În anul 2026, a ignora Valentine’s Day dintr-o poziție de superioritate culturală înseamnă a ignora un context real în care oamenii caută simboluri ale legăturii. Iar pâinea este unul dintre cele mai vechi simboluri ale comuniunii și ale integrării în comunitate. Și hai să mai privim lucrurile și așa: Valentine´s nu ar trebui să fie despre cadouri, căci florile sunt doar decorative, ciocolata este impulsivă și, în general, trăim într-o societate în care avem de toate, din belșug, din punct de vedere material. Pâinea însă este ritual de apropiere și ne dă tocmai lucrul după care tânjim cel mai mult: acel împreună, atât de prețios.

(va urma)

Fotografia din articol îi aparține jurnalistei Nicoleta Rădăcină, cu care am împărțit adesea o pâine, dar și multe gânduri.